Pe „Maracana”, Spania a arătat a picat un examen important. La anul va juca în aceeaşi ţară şi n-ar fi exclus ca, în drumul spre finala unui nou campionat mondial, drumul „Furiei Roja” să se intersecteze cu cel al „Selecao“.
La Cupa Confederaţiilor, Spania a început bine competiţia, dar a încheiat-o prost. „Este cea mai bună lecţie pentru Mondialul viitor“, a titrat ieri presa spaniolă, la unison. Pe iarba de pe „Maracana“, campioana mondială şi europeană en-titre şi-a pierdut aura de invincibilitate.
Primul eşec după trei ani şi 29 de meciuri oficiale (din care 24 câştigate) şi cea mai grea înfrângere într-o partidă oficială după 28 de ani. În 1985, la Wrexham, Spania pierdea cu acelaşi scor în faţa Ţării Galilor.
În noiembrie 2010, la câteva luni după ce-au luat titlul mondial, Xavi&Co. au mai avut parte de o corecţie dură, 0-4, în faţa Portugaliei, dar atunci a fost un amical. Cupa Confederaţiilor este totuşi o competiţie oficială şi una pe care „Furia Roja“ n-o avea în palmares.
„E un eşec, nu un final de eră“
Pe lângă problemele legate de adaptarea la temperaturile şi umiditatea din Brazilia, Spania a afişat destule carenţe la Cupa Confederaţiilor. Mai ales pe anumite posturi. Casillas se resimte după luni de exil pe bancă pe care i le-a impus Mourinho la Real, Pique e mai mult cu gândul la soţia Shakira şi la faptul că e proaspăt tătic, Arbeloa e total depăşit, Mata nu-şi găseşte locul în echipă, iar Torres e departe de atacantul de top din 2008 şi 2010.
„Uneori e nevoie de un eşec ca să nu crezi că eşti de neînvins. E un eşec, dar nu un final de eră. Nu vom schimba totul pentru o singură înfrângere“, a spus selecţionerul Del Bosque. Mesaj aproape identic cu cel avut de Xavi sau Sergio Ramos, după ce forţele Spaniei la nivel de club, Barcelona şi Real Madrid, au