Prin moartea fulgerătoare a unui copil de 16 ani, cinci suflete au revenit la viaţă. Poate suna sadic, dar acesta este povestea sfâşietoare a unui băiat din Hunedoara, ucis într-o clipă de neatenţie pe o trecere de pietoni. A fost aruncat 10 metri pe carosabil, fără a avea vreo şansă de supravieţuire. În ultimele ore de viaţă, tatăl lui a semnat pentru donarea de organe. La 13 ani de la tragedie, tatăl adolescentului a povestit pentru RTV.NET cât de greu i-a fost să dea acea semnătură şi în acelaşi timp cât de important a fost să ia decizia corectă într-un moment tragic din viaţă.

Singurul lucru cert de pe aceast Pământ este că fiecare persoană își va încheia socotelile cu viața, mai devreme sau mai târziu, asta pentru că "a trăi înseamnă a muri", după cum spunea însuşi Friedrich Engels. Ce se întâmplă însă atunci când prin moartea ta poţi readuce la viaţă un copil, o mamă sau un tată? Oare câţi oameni sunt de acord cu donarea de organe? Oare câţi oameni pot oferi atunci când ei au pierdut?

Dumitru Daniliuc are 52 de ani şi o poveste cutremurătoare. În anul 2000, hunedoreanul şi-a pierdut fiul de numai 16 ani. De pe o trecere de pietoni, băiatul a fost aruncat zece metri pe carosabil, fără a avea vreo şansă de supravieţuire.

"Eram la serviciu când am fost sunat. Mi-au spus că băiatul meu a avut un accident şi este în stare gravă. Când l-am văzut avea ochii închişi, iar pe obraz îi curgea o lacrimă. Cu un elicopter am plecat cu el la Timişoara. Stăteam sub targa lui. Îi frecam picioruşele pentru că mi se părea că sunt reci. În acele clipe nu mi-am dat seama de nimic. Medicii mi-au spus să nu-l mai duc la Timişoara că este grav, dar eu voiam cu orice preţ să-mi salvez copilul. În accident i-a fost spart capul. Copilului îi curgea creier din ureche", a povestit hundoreanul cu lacrimi în ochi.

La Timişoara, medicii l-au pus la aparate, în