Sau despre dispariţia poporului român.
Printr-o bizară coincidenţă, în chiar ziua comemorării groaznicului pogrom de la Iaşi, am aflat despre dispariţia poporului român. Apelând la ultimele date ale recensământului, un post comercial de televiziune a demonstrat că, în mai puţin de 40 de ani, ţiganii din România vor fi mai numeroşi decât românii. Folosind titluri cutremurătoare şi imagini terifiante, emisiunea a ţinut morţis să bage lumea-n sperieţi.
Dar, exact în vreme ce ziariştii cântau prohodul neamului românesc, pe un alt canal media era reluat (datorită imensului succes avut la public), un serial despre ţigani, cu actori băştinaşi în rolul personajelor rome. De asemenea, exact în acelaşi timp, pe o mulţime de alte posturi, se difuzau manele-n draci, iar pe altele, politicieni murdari, dar cu feţe albe, se scuipau fără menajamente, spre deliciul telespectatorilor. Adăugând că nu este seară în care să nu ţi se ofere amănunte picante despre aventurile vedetelor de etnie romă, nu ştiu ce-or spune alţii, dar eu cred că, dacă nu ţiganii, atunci măcar ţigănia reprezintă singura modalitate de a mai face rating în România.
Revenind la emisiunea cu pricina, intervenţia cea mai justă a avut-o, de departe, Mădălin Voicu, cel pe jumătate rom. Utilizând metafora florii celei frumoase, dar neîngrijite de către grădinar, pesedistul a subliniat că doar românii sunt responsabili pentru situaţia mizerabilă în care a ajuns România. În plus, Voicu a arătat că distincţia rom-român este neavenită şi poate deveni periculoasă. Pe urmele lui Mădălin Voicu, dar parafrazându-l pe Eugen Lovinescu, aş spune că e român cel ce ţine la România şi se comportă ca atare, şi nu cel care poate dovedi că are doar sânge de român şi se declară, la televizor, mare patriot.
Totuşi, dacă statisticile demografice sunt reale (şi de ce nu ar fi?), iar filosofia de viaţă a rom