Discutia care urmeaza are loc intre doi membri ai aceleiasi comisii de bacalaureat: unul tânar, la primul sau bacalaureat ca examinator, iar celalalt carunt, intelept si aproape de pensie.
“Ce-ai innebunit ? Nu stii ca asa merg treburile la noi. Baga-ti mintile in cap si nu-i intreba daca au citit cartea? Ce faci daca-ti raspund ca n-au citit-o ? Cum mai poti sa-i treci ? Lasa-i sa spuna ce-or spune si da-le un sase acolo, ca nu te doare mana ! Vezi doar ce frumos s-au pregatit aici … Prajiturile sunt delicioase !!! Ca sa nu mai vorbim de sarmale … Ei, hai sa vad dac-ai inteles, eu tac, intreaba-l tu pe urmatorul …”
Iata-l pe urmatorul, inalt, slabut, cu o camasa alba, prea mare parca pentru el. Zambeste tâmp. Tanarul ucenic in ale examinarii isi ia inima in dinti. E vorba despre “Nunta Zamfirei ” de George Cosbuc.
Dialogul se incheaga cu greutate. Intr-un târziu, urmatorul si ucenicul sunt de acord ca in “Nunta Zamfirei” e vorba despre o nunta si ca pe mireasa o cheama Zamfira. De emotie insa, urmatorul nu mai stie numele mirelui. Ca sa-i dea putina incredere, ucenicul ii spune cu ingaduinta: “Ei, hai, doar stii ca-l cheama Viorel !!!”. Urmatorul tresare si repeta fericit: “Viorel, da, da, Viorel …. stiti, imi statea pe limba …”
Ucenicul nu-l mai aude insa. Cauta o alta intrebare ca sa incheie examinarea orala. Pana la urma, crede ca are o solutie: ” Despre ce moment important din viata omului este vorba in “Nunta Zamfirei”?” Urmatorul a devenit livid. Se uita cu spaima catre membrul experimentat al comisiei care tace, dar arunca priviri acuzatoare catre ucenic: “Ce l-o fi apucat sa puna asemenea intrebari incuietoare? ”
Ucenicul cauta o iesire din situatie: “Cu siguranta stii, doar tu ai spus ca-i vorba despre o nunta !” Iluminat de precizarile suplimentare, urmatorul raspunde hotarât, simplu si clar: “Momentul fundamental din viat
