Revizuirea Constituţiei, procedură în curs a ridicat din nou în sfera discuţiilor apartenenţa (istorică în accepţiunea Consiliului Legislativ) a Preşedintelui României la puterea executivă. Îndrăzneală Comisiei de Revizuire a Constituţiei de a plasa instituţional, Preşedintele României în afara puterii executive a fost sancţionată atât politic cât şi juridic.
Nici politic dar nici juridic explicaţiile nu sunt îndestulătoare aceasta inclusiv în contextul actualului cadru constituţional. În avizul Consiliului Legislativ publicat aici http://www.hotnews.ro/stiri-politic-15108747-consiliul-legislativ-seful-statului-este-parte-puterii-executive-alaturi-premier-nu-poate-pierde-acest-statut.htm se argumentează în acelaşi fel inerţial: „Într-o formulare generică, în doctrina românească s-a apreciat că toate atribuţiile preşedintelui României care nu privesc sarcinile de reprezentare a statului şi, respectiv, de «mediere între puterile statului, între stat şi societate» sunt atribuţii din sfera executivului. Faţă de cele de mai sus, teza finală, care detaliază principiul separaţiei puterilor în stat, ar trebui eliminată”.
Anticipând concluzia, noi apreciem că inclusiv în limitele actualei Constituţii Preşedintele României nu face parte din puterea executivă. Aşezarea Preşedintelui României în afara puterilor constituite în stat conferă substanţa necesară şi obiectivitatea (dorită sau nu de legiuitorul constituant) imperativă pentru atribuţiile Preşedintelui.
Literatura de specialitate1 a stabilit la unison că autoritatea executivă este formată din Guvern şi Preşedintele României.
Din punctul nostru de vedere, o astfel de afirmaţie categorică este dificil de fundamentat juridic, în condiţiile în care art. 80 din Constituţie este destul de lacunar în ceea ce priveşte funcţia Preşedintelui în stat. În acord cu prevederile legale anterior menţionate, Preşedint