Agricultura din România! Ce-am avut și ce-am pierdut. Cam așa stăm la acest capitol atunci când vine vorba despre recolta din România, nu mai vorbim de exporturi ci mai degrabă de importuri. Pentru că știm cu toții și ne mai spun și alții că nu știm să gestionăm banii pe care îi avem și nici să profităm de pământurile pe care le deținem. Ne-am obișnuit să copiem de la alții, deși nici să copiem nu știm cum, nu suntem în stare să avem propriile idei, dar ne întrebăm de ce în alte părți se poate și la noi nu. Poate pentru că nici nu vrem, iar oamenii care vor să facă ceva cu adevărat pentru popor, nu sunt ascultați ci mai degrabă acaparați de ceilalți care sunt în proporție mult mai mare. Și dacă nici de copiat nu știm cum, străinii vin și ne cumpără pământurile pe care știu și cum să le lucreze, iar noi în țara noastră stăm și privim cum alții fac treabă, iar noi îi plătim pentru asta, deși o mare parte din români sunt ferm hotărâți să nu își părăsească țara. Nu ne ajută nici statul, pentru că e mai ușor să băgăm în buzunar banii statului decât să îi folosim în scopul real pentru care sunt acolo. Așa se face că sistemul de irigații în România nu mai există. Pe câmpuri mai vedem doar urme ale sistemelor de irigații care erau în urmă cu 20 de ani și pe care eu personal nu le cunosc decât de la televizor, pentru că eram prea mică pe atunci. Acum totuși diferența este prea mare, motiv pentru care nu este greu să compari țara ta cu a altora și să vezi cum alții vin și îți ”fură” de sub nas ceea ce a rămas moștenire din popor, pământul. În trecere, pe câmpuri mai vedem pe ici colo, câteva sisteme de irigații ale unor oameni care au încercat din răsputeri să găsească soluții pentru a nu-și compromite culturile în caz de secetă. Unii au reușit, alții încă se mai chinuie iar o parte din ei au și renunțat pentru că, deşi au finanțe, nu au o sursă de apă în apropiere. România ar