Ea: Tovariş litinant! Tovariş litinant! Deamu vă aştept aicia de zece minute.

Poliţistul: Eu nu sânt „litinant”, eu sânt: domnul locotenent!

Ea: Ei, iaca: domnu clocotinent! Domnu clocotinent! Domnu clocotinent! Iaca eu deamu te aştept aicia şi deamu mă gândeam că nu vii...

Poliţistul: Cum să nu vin? Doar ne-am înţeles. Ei, hai! Ridică-te şi... să ne plimbăm un pic – să nu stăm locului – şi d-ta ai să-mi spui ce ai mai aflat şi... cum stau lucrurile?

Ea: Iaca ce am aflat. Vreau să spun că... mai nimica n-am aflat, domnu clocotinent.

Poliţistul: Cum? Chiar nimica?

Ea: Apoi, câte ceva tot s-o întâmplat da de văzut încă nu l-am văzut, pentru că... încă n-o ieşit. Nici din casă n-o ieşit... Eu m-am urcat de câteva ore pe scară, am ajuns păn-la uşa lui, pe urmă m-am coborât, m-am dus la... butca asta cu... cărţi...

Poliţistul: La chioşcul ăsta? La librărie – da? Dar de ce te-ai dus acolo?

Ea: Dacă, domnu poliţist, domnu clocotinent, el dacă nu-i acasă, să ştiţi că se închide acolo, în butca asta cu cărţi şi stă acolo. Uneori chiar doarme acolo!

Poliţistul: Dar de ce să doarmă acolo? Ce: n-are casa lui?

Ea: Păi are, cum să n-aibă, darâââ... cred că uneori... vară, cald, în casă cred că-i năduf şi acolo-i mai răcoare. Mai ales că aicia-i aproape pădurea, trage aer curat... Şi, cred că se odihneşte mai bine.

Poliţistul: Ei, şi zici că l-ai văzut ori nu l-ai văzut?

Ea: Domn poliţist, domn clocotinent: să-ţi spun drept: nu l-am văzut: nici să iasă din casă, nici să intre în casă,nici să intre în butca cu cărţi,dar nici să iasă din butca cu cărţi.Da ceva tot am văzut. Ceva tot am însemnat...

Poliţistul: Şi?! Ce anume? Ia să te aud. Că n-am timp. Mă aşteaptă acolo o fată de la o gazetă, vrea să scrie ceva despre întâmplările din zona asta a Lacurilor. Eu am lăsat-o acolo singură şi i-am spus să v