România şi Statele Unite ale Americii au stabilit relaţii diplomatice la 14 iunie 1880, la nivel de agenţie diplomatică, pentru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legaţie. Relaţiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 şi au fost reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legaţie. La 1 iunie 1964, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă.
După redobândirea, la 8 noiembrie 1993, a "clauzei naţiunii celei mai favorizate", cadru de facilitare şi promovare a relaţiilor economice bilaterale, rezultat al interesului politic al SUA de consolidare a relaţiilor cu România, în august 1996, Congresul SUA a aprobat permanentizarea clauzei pentru ţara noastră, ca urmare a progreselor înregistrate în procesul de reformă economică şi crearea condiţiilor de dezvoltare a economiei de piaţă.
La 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui SUA, William Jefferson Clinton, a fost lansat Parteneriatul Strategic Bilateral, cadru extins de colaborare vizând consolidarea relaţiilor bilaterale, susţinerea procesului de reformă şi a demersurilor de integrare euro-atlantică ale ţării noastre, promovarea rolului României de factor de stabilitate şi securitate în Europa de sud-est.
După 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ coaliţiei internaţionale conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susţinerea operaţiunilor din Afganistan şi Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acţiuni specifice de combatere a terorismului. Rezultatele pozitive în planul reformei economice şi contribuţia României la războiul împotriva terorismului au constituit elemente majore în conturarea sprijinului SUA pentru integrarea României în NATO.
Nivelul ridicat al colaborării bilaterale în combaterea riscurilor neconvenţi
