Alexei Marco este unul dintre miile de copii moldoveni care, la 6 iulie 1949, au fost deportaţi în Siberia împreună cu familiile lor. Avea doar 14 ani ani pe atunci. Trecut prin experienţa amară a surghiunului, reuşeşte totuşi să devină un nume de referinţă în arta confecţionării bijuteriilor.

Operaţiunea cu denumirea codificată „Sud“ demarată de regimul comunist în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 a întrerupt firul normal al vieţii a zeci de mii de moldoveni. Mulţi bătrâni nu s-au mai întors, unii tineri şi-au întemeiat familii şi au rămas acolo, iar alţii au luptat şi continuă să lupte pentru a-şi recupera averile confiscate.

Cel mai mult au avut de suferit copiii, care nu-şi dădeau seama ce se întâmplă în acea noapte tragică, dar şi-au urmat părinţii, cu care a împărţit soarta. În pofida tuturor greutăţilor, cei mai mulţi dintre ei au reuşit să treacă peste nedreptate, să revină la baştină, să facă studii temeinice şi să se afirme pe plan naţional şi internaţional.

Copilăria şi adolescenţa

Alexei Marco s-a născut pe 17 martie 1935 în comuna Sturzeni, plasa Manzâr, judeţul Tighina, în familia ţăranilor înstăriţi Zaharia şi Ana Marco (ortografiat şi Marcu), fiind al treilea copil dintre cei cinci fraţi şi surori.

Zaharia Marco şi-a agonisit prin muncă averea. Avea o gospodărie comună cu tatăl său, care, în funcţie de an, era compusă din 17-20 de desetine de pământ arabil, patru cai, doi boi, două vaci, doi porci, şi vreo 70 de oi. Mai aveau o casă cu acareturi, iar inventarul agricol mobil era constituit dintr-o treierătoare şi o semănătoare. Două persoane lucrau permanent la ei ca zilieri, iar vreo 15 erau angajate pentru munci sezoniere. La moartea tatălui său, în 1947, Zaharia Marco a devenit membru al colhozului „Iosif Visarionovici Stalin“ din localitate, aducând drept contribuţie toată averea câştigată prin muncă. A păstrat doar cas