Aşadar am plecat, cu mic cu mare, luni dimineaţă din Bucureşti. Spre surprinderea noastră drumul a fost mai liber decât ne aşteptam, aşa că pe la 9 seara am ajuns în Salonic. În lumina lunii, plin de terase şi cafenele şi mângâiat de valurile mării pe de-o parte, mi-a amintit de Nisa, oarecum, cu a sa Promenade des Anglais.
Ca să n-avem vorbe mai târziu: bulgarii au drumuri mai bune. Iar anul viitor, cel mai probabil, vor avea autostradă fix până la greci. Dacă alegeţi acelaşi traseu ca şi noi să ajungeţi în Grecia, ieşind din ţară pe la Ruse, vă dau câteva ponturi: imediat ce treceţi de vamă aveţi o benzinărie Petrol, de unde puteţi cumpăra vigneta.
Ar fi de preferat de evitaţi oraşele, ca să câştigaţi timp, aşa că alegeţi şoseaua de centură a Sofiei. Asta înseamnă că va trebui să faceţi dreapta înainte să intraţi în oraş – spre Kulata - şi să urcaţi pe un pod, care vă va duce spre autostradă.
Urmaţi indicatoarele rutiere, sunt de încredere în Bulgaria, chiar şi acolo unde se bâlbâie navigaţia de pe device-ul personal. După Sofia mai aveţi cam 36 de km de autostradă. Vă reîntâlniţi cu şoseaua cu două benzi abia cu vreo 70 de kilometri înainte de Salonic. De aici până în Halkidiki mai e o nimica toată.
Grecii sunt plini de bune intenţii şi de ospitalitate. Cu unii dintre ei e mai greu să te înţelegi şi asta nu din cauza limbii... Pare că trăiesc cu o viteză mai mică decât noi, dar parcă poţi să-i condamni? Vor avea mereu marea, măslinii, iaurtul, uleiul, fructele de mare şi fructele copacilor, cafeaua şi, probabil, toţi zeii Olimpului de partea lor....
Vom mai vorbi despre ei în zilele următoare, căci abia ne-am acomodat.
