La 50 de ani de la izbucnirea războiul chino-indian din 1962, graniţa este în continuare slab demarcată şi reprezintă o sursă constantă de tensiuni între cele două cele mai populate state din lume. În 1962, la trei săptămâni de la izbucnirea luptelor, s-a decis să se încheie înţelegerea privind Linia Actuală de Control (LAC). Dar, 50 de ani mai târziu, pe hartă nu au apărut delimitări între state. Drept urmare, cele două părţi trimit regulat patrule ca să identifice graniţa în baza LAC - cel mai recent episod fiind o incursiune de trei săptămâni, începută în aprilie, a trupelor chineze în teritoriul indian.
Confruntările pe pământul nimănui, care cuprinde porţiunea stabilită prin LAC de China şi India, sunt atât de frecvente, încât soldaţii au dezvoltat un anumit “modus vivendi”, în care una dintre părţi îi spune celeilalte să se retragă paşnic. Părţile au respectat înţelegerea informală, care s-a transformat de-a lungul anilor.
Dar nu şi de această dată. În apropiere de Daulat Beg Oldie, în apropiere de Câmpiile Depsang, în regiunea Ladak, unde se află Jammu şi Kaşmir, o patrulă formată din 15 persoane aparţinând armatei chineze a traversat teritoriul indian şi şi-a stabilit acolo o bază potrivită pentru o staţionare pe termen lung.
Întinzându-se de la Pasul Karakorum, aproape de Pakistan, în nord, graniţa merge spre sud, pe lângă crestele estice ale munţilor Himalaya, către oraşul antic Tawang. Apoi urmează fosta linie McMahon, stabilită în 1914 şi respinsă de China ca fiind un dictat imperial - pentru a separa India britanică de ceea ce fusese Tibetul. Graniţa coteşte până în locul în care se intersectează graniţele Indiei, Chinei şi Burmei.
China nu-şi ascunde interesul strategic vizavi de graniţa care delimitează India de un Tibet agitat şi de provincia cauzatoare de probleme Xinjiang. Pentru India, Daulat Beg Oldie este un avanpost impo