Sesiunea de examene s-a încheiat şi începe să fie linişte la universitate. Vara se instalează leneşă şi o căldură saturată de umiditate umple pînă la sufocare „coridorul“ Baltimore-Washington DC. Noroc cu piscinele presărate mai peste tot în Columbia. La umbră, pe malul lacului, răsfoiesc cele cîteva numere ale lui The New York Review of Books care s-au strîns în ultimile luni şi au rămas necitite pînă acum, pe scaunul din bucătărie. E interesant cum se adună, în paginile acestei excelente reviste culturale, articole politice şi literare, eseuri depre arta indiană şi dezbateri despre austerite versus stimularea fără limite a economiei în criză. Şi toate acestea fără injurii, insulte sau retorici agresive.

Numărul din 23 mai mi-a parvenit cu puţin înainte de plecarea în Israel, la mijlocul lunii. Am apucat să remarc articolul despre patriarhii Abraham şi Iacov în tradiţiile monoteiste, pe cel despre Danilo Kiš, prilejuit de o biografie a acestuia scrisă de Mark Thompson, apărută la Cornell University Press, şi un altul despre Benoit Mandelbrot, inventatorul fractalilor. Curioasă selecţie, mi-am spus, şi, în decursul zborului transatlantic, m-am întrebat în mai multe rînduri (sperînd, probabil, că acest exerciţiu mental mă va ajuta să adorm în cele din urmă) de ce am preferat aceste articole celui despre Pakistan (mai de actualitate), celui despre Isadora Duncan (mai rafinat, ca orice abordare a romantismului modern) sau aceluia despre copii în romanele lui Dickens (care mi-ar fi reamintit lecturi din propria-mi adolescenţă). Bănuiam că o trăsătură comună îi lega pe cei patru şi acum, la umbra salciei de pe malul lacului din Columbia, mi-am dat seama că într-adevăr, Abraham, Iacov, Danilo Kiš şi Benoit Mandelbrot aveau în comun un imens… nonconformism.

Numărul revistei din 6 iunie conţine un articol cu un titlu care stîrneşte curiozitatea chiar ş