âRare, extreme de rare zilele în care ne puem lăuda cu "zero" accidente grave la nivelul ţării. Dacă suntem norocoşi, cel puţin 10 sau 14 accidente finalizate numai cu vătămări grave, sunt de-a dreptul reuşite în climatul denumit generic “siguranţă rutieră”. Catastrofa din Muntenegru a înfierbântat minţile şi a predispus parte dintre oamenii politici la aprecieri dure faţă de sistemul rutier autohton, păstorit de climatul de ocrotire a abaterilor, de nesancţionare corespunzătoare a autorilor evenimentelor rutiere grave şi foarte grave şi de încurajare, pe mai departe, a indisciplinei, nesimţirii, lipsei de bun simţ, atitudini manifeste şi specifice unei anumite părţi a posesorilor de premise de conducere.
Pentru cei care nu mai pot de “grija" poliţiei rutiere pe care o bălăcăresc cum le vine la gură, aş dori să le prezint pe scurt imaginea statistică a muncii acestora pe primele cinci luni ale acestui an. De reţinut că aceste date trebuie coroborate şi cu cele mai importante realizări, dacă există, în domeniul accidentologiei rutiere, de fapt principala menire a acestor unităti speciale de poliţie. În primele cinci luni ale lui 2013 s-au înregistrat 2928 accidente cu 172 mai puţine decît în aceeaşi perioadă a anului precdent, 590 decedaţi (-12) şi 2793 răniţi grav (-188).
Evident, ideal ar fi fost ca cele trei rubrici amintite număr, accidente, nr.decedaţi şi nr.răniţi, să fie completate cu un zero, dar… la nivelul disciplinei existente în rîndul corpului de driveri, acest aspect rămîne, pe mai departe, un deziderat, o ţintă dificil de atins. Se cuvine a menţiona că prima şi cea mai accidentogenă cauză a nenorocirilor rutiere este viteza neadaptată cu 580 accidente în urma cărora au decedat 138 persoane, alte 970 fiind vătămate.
Acestei cauze i se adaugă neacordarea priorităţii pietonilor (370 accidente cu 30 morţi şi 313 răniţi), precum şi ne