Mediocritatea este extrem de insidioasa. Se strecoara susurand calomnii, insinueaza, nu are curajul unei polemici oneste. Mediocrii stiu sa faca front comun, sa organizeze campanii toxice, sa torpileze tot ce tine de verticalitate, noblete si onoare.

Apeleaza la cel mai mic numitor comun, masificati ei insis, se dedau necontenitei masficari. Cand li se raspunde (grava eroare pe care mi-o asum!), mediocrii tipa ofuscati, se simt jigniti, protesteaza tafnos, vehement si virulent. Mediocritatea se asociaza intodeauna cu gregaritatea, cu instinctul de turma.

Mediocritatea este prolifica din punct de vedere cantitativ si sterila calitativ. Mediocrii isi ascund ratarea in spatele unor cuvinte de genul: “Las’ca stim noi!”, “Puteam si eu sa scriu o trilogie, mai buna decat a lui Cartarescu!”, “Ce, noi nu stim sa facem reviste culturale?”, “Stiu eu mai bine cum sta treaba cu totalitarismul!”, “Patapievici n-a publicat in reviste cu cote ISI, nici Liiceanu!”, “Ce mare chestie ca Andreea Deciu-Ritivoi, Aurelian Craiutu, Vlad Perju, Vlad Niculescu, Cornel Ban, Dragos Paul Aligica si Grigore Pop-Eleches predau la respectate universitati din Statele Unite? Si eu predau la ‘Spiru Haret’ ori la ‘Cantemir’!’ “Cine e de vina ca n-am fost recunoscut(a) international? Plesu, Liiceanu, Patapievici, fantoma lui Noica, Paltinisul, GDS-ul, dar mai ales Basescu!” Mediocritatea a tacut malc in timpul ofensivei neo-protocroniste de demolare a ICR, initiata si coodonata de Andrei Marga, cu sprijinul entuziast al USL.

Mediocritatea a lovit in IICCMER fara jena pe vremea cand institutul era prezent, prin cercetatorii sai, in marile dezbateri stiintifice internationale, cand se publicau traduceri din Robert C. Tucker, Timothy Snyder, Anne Applebaum, Ken Jowitt si Stephen Kotkin. Mediocritatea a salutat decapitarea fostei conduceri, dar consimte incantata (face chiar supliment