3. DE LA SALAFYYIA LA JIHAD

Începuturile doctrinei jihadiștilor de astăzi pot fi găsite la gânditori care, în secolele XVIII și XIX, în Arabia și în Egipt, au lansat curente de gândire care promovau revenirea la valorile de bază ale Islamului și puneau accentul pe jihadul mare – devenirea interioară a musulmanilor. În secolul XX, adepți ai acelor curente de gândire au pus, în Egipt și în Pakistan, bazele islamismului, care îmbrățișează acțiunea politică drept o cale prin care poate fi atins obiectivul revenirii la statul ideal format de Muhammad. Islamismul, reprezentat de grupări ca Frații Musulmani, a permis apariția unor mișcări tot mai radicale. Ideologii importanți ai acestora nu sunt mulți, însă influența lor este enormă. Hassan al-Banna a fondat organizația Fraților Musulmană și a identificat sionismul ca inamic; colegul său, Sayyid Qutb, pune bazele jihadului modern și adaugă la inamici guvernele „apostate” ale lumii musulmane; o generație mai târziu, ideologia este cristalizată de Abd al-Salam Faraj – adept al lui Qutb și coleg cu Ayman al Zawahiri, actualul lider al Al Qaida – și Abdullah Azzam, „părinte al jihadului global” și mentor al lui Usama bin Laden. Jihadiștii au fost mobilizați, inițial, de cauza palestiniană și de războiul din Afghanistan, însă jihadul a fost exportat nu doar în întreaga lume musulmană, ci și în Europa și Statele Unite. Soarta acestor ideologi este, și ea, edificatoare: cinci dintre cei șase menționați mai sus au fost asasinați sau executați de propriile guverne.

Salafyyia

Majoritatea extremiştilor musulmani din ziua de astăzi se definesc pe ei înşişi drept salafi, termen care se referă la primele generaţii de musulmani, cărora profetul le-a comunicat direct mesajul coranic. Termenul de salafi nu este folosit, însă, doar pentru a desemna extremiştii; aceştia reprezintă o minoritate în cadrul unei mişcări