Ca un tată aflat pe patul morţii, Universitatea e hăcuită chiar de propriii urmaşi. Deşi instituţia e în plină criză financiară, iar conducerea se gândeşte la măsuri extreme precum concedierile, sindicaliştii sunt decişi "să-şi ia partea" chiar dacă ar fi ultima mişcare pe care o mai fac în instituţie.
După ce a câştigat în instanţă drepturi salariale de peste 8 milioane de lei pentru cei 495 membri ai Corpului Profesional Universitar, liderul acestui sindicat, Gheorghe Constantin Ionescu, cere toţi banii deodată. Ca să-i obţină, e decis să poarte Universitatea prin sălile de judecată, iar pe rectorul Constantin Bungău să-l dea pe mâna procurorilor.
Cu promisiunile la judecată
În anul electoral 2008, populiştii politicieni le dădeau profesorilor o veste nesperată: în baza Legii 221, toţi urmau să primească salarii mai mari cu 25% între octombrie 2008 şi decembrie 2009. Deşi n-a fost abrogată, legea n-a fost nici aplicată, aşa că salariile profesorilor au rămas cum fuseseră. Pentru neaplicarea legii, sindicatele din domeniu au dat însă Ministerul Educaţiei şi Cercetării în judecată, inclusiv Corpul Profesional Universitar din Oradea făcând acest pas şi cerând în instanţă ca MEC şi Universitatea să le dea celor aproape 500 de membri de sindicat drepturile promise.
Toate procesele declanşate în întreaga ţară au fost câştigate de sindicalişti, pentru orădeni verdictul final venind în 2012 de la Curtea de Apel, care a stabilit definitiv şi irevocabil că Universitatea trebuie să le achite celor 495 sindicalişti diferenţa dintre salariile încasate şi cele cuvenite pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009. În total nu mai puţin de 8,2 milioane lei.
Fără amânări!
Anticipând efectele pe care urma să le aibă neaplicarea Legii 221, Guvernul Boc a emis în 2009 o Ordonanţă de Urgenţă ce stabilea modul de plată a drepturilor salariale
