Un şarpe uriaş căruia ȋncepe să i se regenereze partea din corp ce i-a fost tăiată – aşa arată astăzi Federaţia Rusă a lui Vladimir Putin. Şi cum se mai ȋntâmplă cu exemplarele de Anaconda aduse ȋn mijlocul civilizaţiei de către bogaţi excentrici, se furişează prin casele vecinilor, la plimbare sau ȋn căutare de hrană.
Pe linia acestei comparaţii, putem spune că rolul bogatului excentric este asumat acum de Germania, mult prea dependentă de gazele ruseşti. Să nu uităm ȋnsă că „parteneriatele” germano-ruse sunt istorice şi de tristă amintire pentru popoarele de primprejur.
Polonia a fost ȋmpărţită frăţeşte, ca şi o parte din teritoriul României, trupele naziste au pregătit trupele sovietice, metode similare de exterminare ȋn masă au fost folosite „cu succes” atât de oamenii lui Hitler, cât şi de cei ai lui Stalin. Sigur, ne place să credem că tragediile secolului XX nu se vor mai repeta, ȋnsă umanitatea a demonstrat că are memoria scurtă şi că nu ȋnvaţă din greşelile trecutului.
Dincolo de spaimele noastre istorice, vedem o Uniune Europeană din ce ȋn ce mai şubredă şi o Rusie cu un discurs din ce ȋn ce mai agresiv. Americanii stau ȋn banca lor pentru că şi aşa nu-şi văd capul din pricina problemelor economice, iar China ȋşi forţează motoarele pentru a ajunge lider mondial. Ȋn acest tablou, ţara noastră apare ca o siluetă ȋntr-un poligon de tragere.
Cu o adunătură de oportunişti şi „biznizmeni” ȋn funcţii-cheie ale statului, cu o justiţie care inspiră neȋncredere şi cu o economie firavă, România te duce cu gândul la un copil autist, pierdut ȋntr-o gară aglomerată. N-are niciun proiect naţional, se pierde ȋn contemplarea propriilor neputinţe sociale şi se amăgeşte că este la adăpost de orice intemperii prin statutul de membru al Uniunii Europene şi al NATO.
Ȋntre timp, Moscova adulmecă hemoragia de putere a Europei şi face României „o