Prețul mai mic, calitatea mai bună sau pur și simplu lipsa ofertei interne. Sunt principalele motive pentru care firmele ori instituțiile autohtone apelează la specialiști de peste hotare.
O bancă românească deținută de acționari austrieci își păstrează bazele de date pe servere situate într-o țară din estul Uniunii Europene (alta decât România). „Decizia a fost luată la nivel de grup, din rațiuni de costuri, însă aproape sigur nu am fi obținut pe plan local aceeași calitate și siguranță pentru mai puțini bani. Cel mai probabil, găzduirea în servere proprii ne-ar fi costat cu vreo 30%-40% mai mult, iar pe piața locală serviciile de acest gen nu sunt suficient de bine dezvoltate și, oricum, sunt mai scumpe decât soluția actuală“, explică unul dintre managerii de proiect din departamentul IT.
Același departament a apelat, timp de câțiva ani, la serviciile unor programatori indieni. „Cei mai mulți munceau pentru noi din India, însă unii au venit la București să implementeze anumite soluții. Nici unii, nici ceilalți nu au dat, din păcate, randamentul scontat. Nu știu dacă este o chestie culturală sau am avut noi ghinion, însă erau neserioși, dezorganizați și cam leneși“, spune același manager de proiect. După experiența nu tocmai fericită, banca a acceptat ca cel puțin lucrurile importante pe plan informatic să fie realizate „in house“, pentru celelalte fiind utilizat în continuare outsourcingul. Însă a avut loc o reorientare și au fost contractate fie firme românești, fie companii din Rusia ori Moldova, care s-au dovedit, în cele din urmă, a fi mult mai de încredere decât foștii parteneri indieni.
Servicii peste Prut
Avantajul apropierii geografice și al limbii comune, dar și costurile semnificativ mai scăzute cu forța de muncă au făcut ca Republica Moldova să devină una din cele mai importante surse de servicii externe pentru companiile ro
