În orice direcţie ai lua-o prin România, găseşti peisaje de vis şi oameni de neuitat. Trebuie doar să ai răgazul de a privi şi de a cerceta. Prinşi în vâltoarea evenimentelor şi a subiectelor ”la zi”, uităm adesea în ce ţară trăim. Şi care ascunde mai mult decât ceea ce vedem toată ziua la ştiri. România nu e făcută doar din breaking news-uri şi din agitaţie. Există şi o dimensiune a liniştii profunde şi a tăierii respiraţiei în faţa frumuseţii. Dacă ajungi în Deltă, prima senzaţie pe care o ai este că pământul reprezintă un dar al apelor, dar că nu e nici pe departe singura realitate. Iar dacă bântui mai multe zile pe ape, în acel paradis al căilor care se modifică de la un an la altul, aproape uiţi că te-ai născut pe uscat. Zbaterea devine de neînţeles cu fiecare oră petrecută în plus în tărâmul nesigur şi mişcător al canalelor şi cărărilor unduinde şi ajungi să te întrebi care este realitatea şi care este iluzia. Începi să iei distanţă de ceea ce pare inevitabil şi important şi să consideri viaţa o trecere similară cu zborul păsărilor. Şi multe dintre ocupaţiile altfel obligatorii devin, aici, bazaconii la care nu ştii sigur dacă te mai poţi întoarce. Semnalul la telefon se pierde ca şi cum ar fi evident că invenţiile oamenilor nu au ce căuta în acest loc în care domnesc alte reguli şi în care omul este doar o vieţuitoare ca toate celelalte, nici mai grozavă, nici mai avantajată de tehnologiile sale. Păsările şi peştii se descurcă mai bine în mijlocul naturii, aşa încât ajungi să te simţi mic şi umil în faţa puterii naturii. Aceasta este lumea care te învăluie în Deltă, un paradis al apelor unic în Europa şi pe nedrept uitat. E adevărat că aici nu există locuri de distracţie sau siguranţa civilizaţiei umane, dar tocmai acesta este scopul unei imersiuni în lumea apelor: să ai acces la altă perspectivă. Una care să îţi reamintească de limitările condiţiei umane, da