La fel ca si in anii din urma, cu deosebire cei din perioada ministeriatului lui Funeriu, bacalaureatul in curs suscita multe si partial superflue comentarii si revolte.
Pentru calitatea (lipsa) lui, pentru fraudele care il acompaniaza an de an, pentru miza politica pe care o are un examen care ar trebui sa fie circumscris de perimetrul relativ inchis al domeniului educatiei nationale.
Ce-i drept, nu poti sa-ti reprimi un sentiment de stupoare si revolta atunci cand vezi probe indubitabile ca frauda in cazul unei probe a maturitatii, a aptitudinilor si moralitatii pe care ar trebui sa le dovedeasca tanara generatie iesita de pe bancile scolii dobandeste proportii cosmice si devine un fel de reteta si industrie de imbogatire pentru oameni fara morala si D-zeu, care se mai considera "educatori" si mentori. Este totusi cam mult!
In cazul de fata, cei mai putin vinovati sunt totusi elevii. Desi nici ei nu ar fi chiar usa de biserica prin superficialitatea cu care isi abordeaza propria existenta, propriul statut si propriul viitor, prin entuziasmul cu care se lasa prada tentatiilor facile, prin cultivarea adesea a nemuncii si a cailor lejere de a atinge niste tinte iluzorii, precum ar fi si promovarea pe cai nefiresti a unor examene care ar trebui sa le ateste asumarea conditiei de individ matur si responsabil.
De ce sa mai studiem, daca se poate si mai usor? Mai cu o spaga, mai cu o copiuta sau cu utilizarea unor mijloace tehnice mai moderne precum niste micro-casti implantate direct in ureche. Astfel ramane timp mai mult pentru cluburi, pentru bulevarde si alte moduri de a-ti petrece agreabil timpul mereu liber.
Copiii, dupa cum destul de impropriu sunt numiti pe la 19 ani pe care ii au, nu sunt principalii vinovati tocmai pentru ca ei totusi sunt inca fara prea mult discernamant, majori doar in acte nu si la "
