Cauzele aparitiei starii de insolventa pot fi multiple si cu totul independente de vointa debitoarei sau de managementul acesteia, cu atat mai mult in actualul context economic, caracterizat de o scadere a activitatii in majoritatea sectoarelor economiei.

In contextul iminentei aparitiei unei stari de insolventa, debitorii pot fi tentati sa incheie anumite acte menite fie sa favorizeze anumiti creditori fie sa scoata de la masa credala anumite bunuri importante.

In scopul reintregirii masei credale si respectiv al protejarii creditorilor, a fost conceput un mecanism juridic destinat sa permita anularea actelor frauduloase incheiate de catre debitor. Acest mecanism este reglementat in legislatia noastra de art. 79 -80 din Legea nr. 85/2005.

Din punct de vedere temporal, actele care cad sub incidenta dispozitiilor articolelor mentionate anterior sunt actele incheiate de debitor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolventei - asa numita "perioada suspecta".

Este evident insa ca nu orice act incheiat in aceasta perioada este susceptibil de a fi anulat, ci doar acele acte frauduloase, incheiate de debitor in dauna creditorilor si respectiv anumite tipuri de acte expres mentionate de legiuitor, printre care:

- actele de transfer cu titlu gratuit;

- operatiunile comerciale in care prestatia debitorului o depaseste in mod vadit pe cea primita;

- actele incheiate cu intentia tuturor partilor de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza drepturile acestora;

- constituirea sau perfectarea unei garantii reale pentru o creanta chirografara, efectuata in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii insolventei;

- operatiunile incheiate intre debitor cu (a) un asociat care detine cel putin 20% din capitalul social, (b) un administrator, (c) un actionar care de