Dorinţa legitimă de a reforma sistemul de educaţie secundară nu exclude în niciun fel examinarea elevilor la standarde decente de exigenţă.
„Vă felicit pentru organizare, vă felicit că nu v-aţi lăsat impresionat de tot felul de frustraţi care au satisfacţii sadice că pică nu ştiu câţi elevi“, spunea Victor Ponta în debutul şedinţei de guvern din joia trecută (ştiţi despre ce e vorba, obişnuitul exerciţiu de PR săptămânal de la Palatul Victoria!), adresându-i-se ministrului Remus Pricopie. Remarcabila ispravă de vitejie a acestuia din urmă, care trebuia neapărat împărtăşită întregii naţiuni, era aceea că prin alegerea unor „subiecte potrivite“ notele de la examenul de evaluare naţională fuseseră mai mult decât mulţumitoare pentru toată lumea: elevi, părinţi, politicieni. Nu ca pe vremea de tristă amintire a ministeriatului lui Daniel Funeriu, la care premierul a făcut evident trimitere acuzându-l că „avea satisfacţii sadice că pică nu ştiu câţi elevi“. Din fericire, însă, coşmarul a trecut. „Frustraţii s-au dus unde le e locul“, a conchis el cu satisfacţie. După care şi-a enunţat, succint, viziunea despre educaţia secundară: „Vă anunţ public susţinerea mea pentru ideea de a încerca să facem examene normale pentru oameni normali“.
Acest anunţ programatic a stârnit probabil multe ecouri favorabile la nivelul opiniei publice. Ideea că nu trebuie să „nenorocim“ copiii picându-i la acest gen de examene sau la bacalaureat este destul de populară. O parte dintre cei care împărtăşesc această părere sunt dispuşi să accepte faptul că ar trebui mai multă rigoare, dar abia după ce va fi reformat sistemul, după ce vom avea profesori mai buni şi mai bine plătiţi, şcoli mai bine dotate etc., ceea ce, evident, nu face decât să amâne sine die orice încercare de a introduce examinări serioase care, inevitabil, ar duce la o triere severă
