Primul lucru care atrage atenţia asupra însemnătăţii cazului Snowden şi ar trebui să distragă atenţia de la picanteriile filmului de spionaj e momentul. Meteoritul Snowden a căzut cînd trebuia şi unde trebuia. Snowden a început să divulge informaţii senzaţionale în momentul în care Statele Unite şi Uniunea Europeană erau pe punctul de a deschide negocieri pentru semnarea unui nou Tratat de Liber Schimb. Tratatul ar unifica două pieţe uriaşe şi are aduce cîştiguri de sute de miliarde fiecărei părţi. Apariţia unei zone de liber-schimb euro-americane ar transforma discursurile despre unitatea euro-atlantică într-o realitate solidă. Acest nou continent comercial-economic ar redefini tot sistemul de relaţii internaţionale şi ar modifica raporturi politice în vigoare de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial.

Abia acesată colosală fuziune atlantică ar demonta aproape în totalitate istoria războiului rece. Exporturi mult înlesnite de gaze de şist americane ar subţia sau elimina dependenţa europeană de livrări de gaz din Rusia. Exporturi sporite de automobile europene pe piaţa americană ar scoate din impas industria auto europeană. În genere, acordul ar provoca un şoc anti-recesiune care ar putea pune în mişcare Europa şi ar face din Uniunea Europeană o entitate mai credibilă în plan strategic. Noua consistenţă a Europei ar stabili statura Europei în relaţiile cu Rusia şi China. După ani de eşecuri, declin şi măsuri ezitante, Europa ar primi impulsul vital pe care nu l-a putut găsi în propria viziune.

Or, cazul Snowden a aplicat, din senin, o lovitură formidabilă acestui proces, încă din faza iniţială. Coincidenţele întîmplătoare sînt întotdeauna posibile. Cu excepţia proceselor care fac istoria. Apariţia unei suspiciuni, fie ea şi neprobată, după care Statele Unite joacă dublu, ziua ca aliat şi noaptea ca tartor, a căzut ca un tră