Vă spun de la început, să ştiţi de ce mă detestaţi: mi se pare absolut normal să iei BAC-ul. Nu e o realizare, nu e un record: e doar dovada că ai trecut prin liceu şi te-ai ales cu ceva cultură generală. Minimă. Dincolo de două strofe dintr-o manea. E, în schimb, ruşinos să-l pici.
Nu eşti un erou al luptei cu sistemul dacă ai copiat. Eşti doar un om care trişează sperând că şi viaţa va juca la cacealma. Te asigur că nu: viaţa nu-ti va da niciodată înapoi cărţile pe care trebuia să le citesti în liceu. Vei trăi bine, poate, cu ceva noroc becalian, dar vei trăi sărac spiritual şi vei sărăci şi atmosfera din jurul tău. Ca un scaiete în jurul căruia nu mai creşte iarba.
În schimb, merită să te mândreşti c-ai intrat la facultate. Şi anume la una de stat, şi mai precis la una de stat fără taxă. În rest, ceea ce numim acum învăţământ superior privat sau de stat cu bani e doar un business care transformă loazele în absolvenţi şi România într-o ţară în care nu mai poţi avea nici o încredere în nici un CV. Ca angajator vorbesc.
Dincolo de toate, dragi tineri, nu ajungeţi nicăieri dacă vă închipuiţi că şcoala e inutilă şi va uitaţi la de-alte Mutu sau Columbeanu în cautarea unor modele. Nu vă foloseşte la nimic să strigaţi la noi “Da, dar aştia n-au învăţat nimic şi uite ce bine o duc!” Pentru că nu veţi ajunge ca ei doar strigând. Şi pentru că nu lipsa de cultură şi instrucţie e MOTIVUL pentru care au ajuns acolo! Ci norocul, care nu s-a dovedit ştiinţific că te ocoleşte dac-ai deschis o carte!
Şi, de fapt, de ce i-aţi lua de exemplu? Oamenii aştia care par ca au totul sunt de fapt nişte cutii goale, nişte sertare în care natura a asezat fişicuri cu bani. Vreţi să vă bucurati de Ferarri sau de Călinescu? De Ibiza sau de Balcic-ul Cellei Serghi? De Ferragamo de pe voi sau de Nichita Stănescu din minte? Vreţi să staţi toată viaţa la plajă fără să
