Pornind de la propriile amintiri şi de la lecturi recente, un cititor ne povesteşte cum a profi tat Nicolae Ceauşescu de moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

1 /.

Dorin Antoniu: „Eram elev la Şcoala generală nr. 169 din Bucureşti, în clasa a –IV-a. Locuiam pe strada Academiei şi mergeam spre casă, după ore, împreună cu colegul meu de bancă Barbu (Rădulescu). Auzisem că a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej şi toată lumea era foarte tristă. El era depus în sediul fostului Comitet Central şi lumea stătea la coadă să îl vadă. Coada începea cam prin dreptul Ateneului Român.

Ne-am aşezat şi noi la coadă. În jurul nostru oamenii plângeau. Nu mai ştiu de ce coada avansa foarte încet şi au trecut ore bune. Mama mea s-a speriat, dar a bănuit unde puteam fi. A venit, ne-a găsit dar nu voiam să plecăm pentru că nu mai văzusem un om mort şi nici cum arată pe dinăuntru clădirea unde era sicriul. Gândindu-mă la acel moment am citit recent cartea „Aşa s-a născut omul nou” de Dorin Liviu Bîftoi. Am aflat că boala lui Dej a fost pomenită prima oară în a doua jumătate a lunii ianuarie din 1965, fiind denumită „gripă virotică”. În ziua de 18 martie a apărut şi în presă un buletin medical, semnalând o stare gravă. Ştirea a fost reluată a doua zi la radio.

În ziua de 19 martie în jurul patului lui Gh.Gheorgiu-Dej era strânşi 19 tovarăşi din conducerea partidului. Dintre ei a luat cuvântul, din proprie iniţiativă, Nicolae Ceauşescu care, după un scurt discurs l-a şi îmbrăţişat. Toţi ceilalţi i-au urmat exemplul. Dej a intrat în comă la orele 16 şi la 17,43 a murit. Ceauşescu a fost ales, câteva zile mai târziu în fruntea partidului căruia i-a şi schimbat denumirea. El a iniţiat o nouă Constituţie şi a schimbat şi denumirea ţării.