Într-un volum care se anunţă a fi unul dintre evenimentele editoriale ale acestui an, Jan Willem Bos ne povesteşte cum a ajuns să fie interesat de studiul limbii române: „Printr-un concurs de împrejurări ajunsesem să studiez româna. Iniţial dădusem la o facultate care îmi displăcea, după care am revenit la planul alternativ: să studiez o limbă străină. Fiindcă nu aveam ambiţia de a deveni profesor, nu voiam să învăţ o limbă prea exotică şi, deoarece făcusem latină în liceu, am ales româna. Nici limba, nici cultura română nu se remarcaseră pînă la acel moment prin absolut nimic pentru mine. Alegerea destul de întîmplătoare a acestei limbi, făcută la nouăsprezece ani, mi-a influenţat puternic cursul vieţii. Şi a fost o decizie pe care nu am regretat-o niciodată“. Nu regretă contactul cu limba şi cultura română nici atunci cînd resimte el însuşi presiunea politică din Bucureşti şi e clar că Securitatea se interesează de el şi-l urmăreşte.

O carte excelent informată Cum anume a intrat un tînăr olandez în vizorul Securităţii din perioada finală a regimului lui Nicolae Ceauşescu? Pentru început, a fost o scurtă colaborare ca traducător cu Amnesty International, în Olanda, în perioada în care regimul comunist era preocupat de felul cum sînt reflectate pe plan internaţional drepturile omului în România. Apoi, a fost interesul lui Jan Willem Bos de a cunoaşte literatura română contemporană, de a se apropia de scriitorii care lucrează şi produc literatură în acel timp. Inevitabil, el a ajuns să cunoască şi să discute cu autori care au protestat la vremea respectivă împotriva condiţiilor de viaţă şi de lucru din Republica Socialistă, aşa cum au fost Dan Deşliu sau Mircea Dinescu. Dosarul de urmărire produs astfel de Securitate dă seama de eforturile acestei instituţii de a acoperi un amplu registru de informaţii din jurul unui specialist privit în sfera informaţiil