Aflăm din Deutsche Welle că România s-a mutat cu faţa spre est, adică spre Rusia şi China, iar opiniile mele sunt citate ca dovadă a acestei grozăvii nemaivăzute. În acelaşi timp, ediţia în limba rusă a aceluiaşi site, dar şi toată presa germană, relatează pe larg grija oamenilor de afaceri din Germania faţă de relaţiile cu Rusia. Pe oamenii de afaceri de acolo nu-i acuză însă nimeni că şi-ar muta ţara pe undeva. De unde această dublă măsură? Germania este al doilea partener comercial al Rusiei, imediat după China. Şapte la sută din exporturile Rusiei merg spre Germania, iar opt la sută din importurile Rusiei vin din această ţară, potrivit datelor Băncii Centrale Ruse. Cât despre relaţiile comerciale ale Germaniei cu China, acestea s-au ridicat la 144 de miliarde de euro în 2011, o treime din valoarea schimburilor comerciale ale Chinei cu întreaga Uniune Europeană, şi sunt în creştere. O reuşită impresionantă, lăudabilă, perfect normală şi care nu şochează pe nimeni, dar care nu transformă Germania într-un stat trădător al Uniunii Europene sau al nu ştiu cărei alianţe. Economia Germaniei este un model la nivel european şi internaţional şi dorim să îi urmăm exemplul inclusiv în dezvoltarea de parteneriate în afara UE. Suntem atât de răi pentru că vrem să acţionăm pe plan extern după exemplul german? Comitetul de Est al Economiei Germane a solicitat chiar ieri o facilitare a regimului vizelor cu Rusia, dar şi evitarea stării de conflictualitate politică dintre guvernul ţării lor şi conducerea Rusiei. România, în schimb, pentru că încearcă să reia relaţiile cu Rusia şi cu China, este pusă la zid, la fel ca şi declaraţiile de deschidere spre zona respectivă. Cine face aceste acuzaţii? Postul de radio guvernamental al Germaniei, atât de implicată în schimburile comerciale cu Rusia şi cu China. Adică de ce România nu ar avea voie să-şi construiască şi ea relaţii avantajo