Domnul Relu Fenechiu, deputat naţional-liberal de Iaşi şi, până ieri, ministru al Transporturilor în Guvernul Victor Ponta este un politician creat „prin sine însuşi”. Într-un timp rezonabil, dacă ne raportăm la evoluţia postcomunistă a societăţii româneşti, Relu Fenechiu a reuşit să acumuleze capital economic pe care apoi l-a convertit în capital politic.
Fireşte, s-ar putea spune, pentru membrul unui partid care are în titulatură, imediat după termenul „Naţional”, cuvântul „Liberal”. „Decât că” (pentru a utiliza o sintagmă ce dă sens, din ce în ce mai des în vremea din urmă, expunerilor retorice ale politicienilor de Dâmboviţa), asemenea celorlalţi naţional-liberali care s-au remarcat în „capitalismul” românesc postcomunist, pentru a face apoi saltul spre politică, Fenechiu s-a îmbogăţit făcând afaceri cu statul.
Ce să facem, atât pot „liberalismul” şi „capitalismul” să producă aici, pe plaiurile mioritice! Liberalii noştri „naţionali” – deşi liberalismul, aşa cum îl ştim de prin zonele naşterii sale ideologice, are un mesaj universalist – îţi vorbesc despre economie de piaţă şi competiţie producătoare de meritocraţie, însă au grijă cu stricteţe de respectarea principiului neaoş potrivit căruia „românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar” (P.P. Carp). Prin urmare se îngrămădesc, de mititei, nu doar la poziţiile oferite de „democraţia bugetivoră”, ci şi la banul public, pozând apoi măcar în „antreprenori”, dacă nu în mari „capitalişti” de-a dreptul.
Când „seriozitatea” dă piept cu „persecuţia politică”
Dată fiindu-i „anvergura naţională”, dar, poate, şi faptul că e primul ministru dintr-un guvern postdecembrist condamnat (nedefinitiv!) la cinci ani de închisoare cu executare pentru fapte de corupţie chiar în timp ce-şi exercita mandatul, Relu Fenechiu trăieşte acum „gloria” dată de faptul că întreaga ţară a putut înţeleg