Il Giornale acuză România că trimite infractori în Italia, în timp ce Italia trimite investitori în România. Sper că prin investitorii trimişi la noi publicaţia italiană nu se referă la Sacra Corona Unita, Camorra sau Cosa Nostra, ”firme” de renume ai căror membri au bunul obicei să se ascundă prin România. Atacul la adresa României repezintă de fapt un nou episod al perpetuării prejudecăţilor şi jocurilor politice pe seama românilor în Europa. Este regretabil că trebuie să demontăm atacurile la adresa României dezvelind faţa nevăzută şi ascunsă a lucrurilor. Românii, din politeţe şi inteligenţă, nu-i fac pe toţi italienii infractori, iar atunci când vreun mafiot real din Peninsulă este arestat în România, presa noastră nu titrează: ”Italia ne-a umplut de mafioţi”. Ne-am fi aşteptat la aceeaşi dreaptă măsură şi din partea Italiei. Să dezvălui cazurile de infractori nu înseamnă să condamni o ţară întreagă sau o populaţie în ansamblu, nici să faci judecăţi simpliste de genul ”noi le dăm lor tot binele din lume, ei ne dau tot răul”. Mai ales că cifrele infirmă asemenea condamnări în masă. Românii produc în Italia o bună parte din PIB prin munca lor, care este de multe ori grea, prost plătită şi fără drepturi. Sunt nenumărate cazurile în care românii plecaţi la muncă acolo s-au trezit sclavi pe plantaţii, fiind sechestraţi şi exploataţi fără milă de angajatorii italieni. Nici în România, angajaţii unor investitori italieni nu o duc prea bine. Salariile din domeniul textil, de exemplu, sunt minime, iar angajaţii români, majoritatea femei, au parte de condiţii grele de muncă, fără protecţie. Dar acest lucru nu ne face să-i acuzăm in corpore pe oamenii de afaceri italieni care au venit în România, plecând de la premiza că există şi unii corecţi. Asemenea atacuri groteşti la adresa ţării noastre nu trebuie să rămână fără răspuns, pentru că altfel înseamnă că le dăm dreptate.