După nouă ani de stat în dezavantaj, PSD a înţeles un singur lucru, chiar dacă e vorba de o înţelegere precară ce pare mereu anulată de profilul său tipic. Acum, are o singură şansă, iar un an şi jumătate poate reprezenta cucerirea definitivă a României sau trecerea în istorie, acolo unde se consemnează mereu la trecut.
Cel mai mare ghinion al pesediştilor, tratat iniţial drept mană cerească, a fost cel al necesităţii coabitării cu preşedintele Băsescu. Într-adevăr, un preşedinte care nu mai poate candida, dar care a dovedit şi dovedeşte în continuare că poate controla orice pârghie importantă a puterii reale. Astfel, mecanismul urii, exploatat la maximum, considerat suficient pentru a anihila odată pentru totdeauna un personaj atât de incomod precum Traian Băsescu, se dovedeşte acum complet inutil. Cu ura nu se pot cuceri, din nefericire pentru PSD, şi acele zone care îi pot asigura nu numai câştigarea unor bătălii, ci exilarea actualului preşedinte departe de orice zonă politică şi de putere.
Fie că este vorba de ţară sau, şi mai important, de sfera externă, actuala guvernare se află în incapacitate. Înţelegerile interne, dar, mai ales, cele internaţionale încheiate de către Traian Băsescu o surclasează şi ele nu vor putea fi depăşite niciodată, atât timp cât nu se oferă, pe lângă credibilitate, şi dovezi palpabile ale puterii. Iar eforturile ei forţate în acest sens arată că se situează pe un teren cu mult prea fragil pentru ceea ce vrea să obţină. Dincolo de orice revizuire a Legii fundamentale, de Regionalizare sau de alegeri europarlamentare, mai rămâne o redută pentru care se fac de ceva vreme pregătiri intense de ambele părţi. Alegerile prezidenţiale, care vor arăta, la finalul anului viitor, cine va deţine cu adevărat puterea în România pentru mulţi ani de atunci încolo. Să nu neglijăm însemnătatea acestei funcţii în stat şi să depăşim info