Nu este vorba de sucursale ale băncilor din acelea care dau credite şi care le impun clienţilor strâmtoraţi cerinţe contractuale scrise cu fonturi mici cât un purece. Mă refer la banca bancă, accesibilă fundului oricărei persoane. Chiar şi pentru al celor fără o leţcaie în buzunar.
De la un capăt
la celălalt, adică de la staţia Peco şi până la giratorul de la Dincă, pe trotuarul nordic, îndeosebi, al Bulevardului Mihai Viteazul băncile stau una lângă alta. Aproape lipite. Nu le-am numărat, dar sunt multe, şi de aceea zic că pe posibil ca Vulcanul să deţină recordul în materie.
Numai zilele trecute,
bunăoară, au mai fost amplasate încă patruzeci şi patru. Cele mai multe din astea din urmă au fost puse în jurul filigorei sub formă de ciupercă. Cu toate astea mai sunt unii care stau şi se odihnesc pe bordura ciupercii. De ce? E umbră, nu vezi că dincolo e soare? mi-a răspuns un cunoscut căruia i-am pus întrebarea asta.
Nu ştiu
a cui o fi fost ideea asta cu băncile, dar o chestie este certă. Concomitent cu creşterea numărului de bănci, care, seara, sunt cotropite de către tineri, este de aşteptat să crească şi numărul de metri pătraţi de trotuar acoperiţi cu coji de seminţe. Îndeosebi cu din acelea de floarea soarelui.
Nu este vorba de sucursale ale băncilor din acelea care dau credite şi care le impun clienţilor strâmtoraţi cerinţe contractuale scrise cu fonturi mici cât un purece. Mă refer la banca bancă, accesibilă fundului oricărei persoane. Chiar şi pentru al celor fără o leţcaie în buzunar.
De la un capăt
la celălalt, adică de la staţia Peco şi până la giratorul de la Dincă, pe trotuarul nordic, îndeosebi, al Bulevardului Mihai Viteazul băncile stau una lângă alta. Aproape lipite. Nu le-am numărat, dar sunt multe, şi de aceea zic că pe posibil ca Vulcanul să deţină