Nu puneam prea mult preţ pe meciul ăsta. După ce lucruri, umilinţe, călcări în picioare am suferit noi, rapidiştii, de la viaţă, de la Copos, ce mai conta o înfrângere! Eram pregătit. Mă aflam deci la Sibiu. La un festival de poezie.
Aşa a vrut Pronia să fiu eu la ora meciului Rapid - Chiajna. Asta nu e totul. Am plecat de la hotel ascultând înfrigurat la RRA. Era 1-0 pentru Chiajna. Am plecat trist, resemnat spre clubul sibian unde se ţinea festivalul. ... Şi asta nu e tot. Eram chiar pe un podium, urma să recit, când cineva a intrat fericit în sală, şi deşi nu cadra cu poezia dar ştia că-mi face plăcere, a exclamat: "Rapid a câştigat cu 2-1!" Octogenera poetă Nora Iuga a sărit în sus. La fel poetul sibian G. Pricopie. Şi, asta nu e tot... Nu spun ce am făcut în noaptea aceea.
Trecusem în 14 iulie. Ziua nevestei mele şi a Franţei. Să nu zici că Dumnezeu nu are umor. Rapid a scăpat de belele într-o zi de 13. Iulie. 13!!! Cert e că m-am culcat la 6 dimineaţa destul de tulburat... Abia îmi revin acum...
Doamne, ocroteşte pe Rapid! Ai început să Îţi întorci faţa şi spre noi. Bucurie proaspătă. Virgină. Nu mai credeam. Cu o echipă încropită. Oamenii care-mi dădeau siguranţă erau Rada şi Pancu. Ioniţă este eroul... "Ioniţă Doi". Devenit, implacabil "Ioniţă Unicul"... Fără cifră. Ne-a salvat. A dat golul victoriei. Despre el auzisem chiar că a plecat la Astra.
E acolo nenea Dinu Vamă cu ochi de şoim la valori. E banul dlui. Nicolae. E o echipă robustă. Stabilă. Şi, dă banu' la timp. Iar Alex e o valoare mai mult decât promiţătoare. Dar, aici e vorba şi de ochiul Rada.
Care cunoaşte toţi copiii crescuţi la noi în curte. Pe care i-a păstorit ani de zile. El şi Florică Drăghici. Şi Sică Damaschin. Şi, iată că nu au făcut-o degeaba. Nu ştiam că Alex al meu - că şi eu îl "urmăream" dar sentimental: e de la mine, din Giuleşti Sârbi - la ziua de
