Din când în când caut pe imdb să văd când va apărea pe ecrane „Jocul lui Ender”. Nuvela este o bijuterie şi cred că va fi extrem de greu ca filmul să se ridice la acelaşi nivel, chiar dacă distribuţia este sclipitoare şi în producţie este total implicat Orson Scott Card, autorul.
De unde mi-a venit? Mă gândeam zilele astea la volumul doi al trilogiei, “Vorbitor în numele morţilor” şi mă gândeam la cei care nu se pot descurca singuri şi pe care noi ceilalţi care avem autonomie nu prea îi băgăm în seamă, mă gândeam la cei nedreptăţiţi în justiţie care nu mai au lacrimi şi pereţi la care să îşi plângă frustrarea, la cei grav bolnavi de care sistemul se pare că vrea cu orice preţ şi cu orice mijloace să scape şi la multe alte situaţii pe care le întâlnim la tot pasul…erori şi abuzuri şi nepăsare pe care nu le recunoaşte nimeni.
Pentru toţi aceştia, CINE VORBEŞTE? Ca să fiu corect, uneori mai auzi ici şi colo voci izolate, dezinteresate sau oportuniste care pledează cauze apriori incomode, dificile sau chiar gata pierdute, mai ales în campaniile electorale dar, indiferent cum ar fi, mi-am dat seama că nu asta este problema.
Oare ASCULTĂ cineva? Iar dacă ascultă, AUDE? Cred că majoritatea dintre noi au senzaţia că se vor descurca mult mai uşor şi mai bine SINGURI în smârcurile mlaştinii consumiste care a ajuns viaţa noastră, dacă am putea, am face frontiere şi am cere paşaport la gândul proprietăţii noastre, dacă înainte nu mai puteam de grija caprei vecinului, acum l-am dori pe lună, cu capră cu tot…
Nu mai există empatie, solidaritate sau ajutor dezinteresat, vindem şi cumpărăm orice pentru că se pare că totul are un preţ, şi deci este de vânzare. Iar când cineva face altfel, chiar dacă îl dispreţuim, trebuie să avem grijă să fim discreţi pentru că astfel de oameni ne sunt folositori pentru a face treburile de suflet în locul nostru. Ştiu
