Studiile despre Serviciile secrete folosesc, printre altele, conceptul de Pubelogie.

Ce e Pubelogia?

În Biblioteca mea personală, în dulapul cărţilor despre servicii secrete, spioni, contraspioni, terorism şi contraterorism, am găsit, căutînd definiţia de dicţionar a Pubelogiei, volumul Guide de l'éspionage et du contre-espionage. Histoire et techniques (Ghidul spionajul şi al contraspionajului. Istorie şi tehnici), apărut la Le Cherche midi éditeur, Paris, în 1998:

„Pubelogie.

În domeniul informaţiilor, Pubelogia acoperă ansamblul de metode pentru culegerea documentelor aruncate la gunoi, dar care pot aduce informaţii despre organizaţiile şi persoanele plasate sub supraveghere“.

Cînd vine vorba de a exemplifica Pubelogia, cărţile despre serviciile secrete se întrec în a relata istorioare cît mai interesante.

Se scrie astfel că, după luarea cu asalt a ambasadei SUA, la Teheran, în 5 noiembrie 1979, de către studenţii islamişti, serviciul secret iranian s-a grăbit să caute în pubele hîrtiile aruncate în grabă de personalul american înainte de declanşarea evenimentului.

Toate erau pline de documente trecute prin maşina de tocat hîrtie, reduse astfel la bucăţi de unul sau doi milimetri lăţime.

Pentru a reconstitui documentele distruse, serviciul secret iranian a mobilizat toţi studenţi cunoscători de engleză din ţară, care au lipit firele de doi milimetri şi le-au tradus.

Nu se ştie rezultatul acestei Operaţiuni în planul informaţiilor obţinute de iranieni despre America, zisă şi Marele Satan.

Sigur e că de atunci toate instituţiile preocupate de secretul documentelor folosesc maşini de tocat cu dublă tăietură: pe verticală şi pe orizontală.

O istorie pitorească din domeniu rămîne folosirea Pubelogiei de către serviciile militare secrete f