Salariaţii Institutului de Cercetare-Dezvoltare Utilaj Petrolier IPCUP Ploieşti nu au reuşit să obţină salariile restante din octombrie 2010 nici după o lună şi jumătate de pichetare a Prefecturii Prahova şi două cereri de eutanasiere colectivă. „Soluţia va fi una extremă, iar situaţia riscă să devină incontrolabilă!“, avertizează angajaţii

„Este un caz fără precedent în România şi în Uniunea Europeană ca un salariat să nu primească leafa de atâta vreme, din octombrie 2010!“, spune Constantin Zaharia, unul dintre cei 52 de salariaţi de la IPCUP Ploieşti care îşi cer de câţiva ani drepturile salariale.

Oamenii au încercat tot ce le-a stat în putinţă, de la memorii trimise tuturor autorităţilor statului până la negocieri, proteste, pichetări şi cereri de eutanasiere colectivă.

Nu s-a rezolvat nimic, iar tonul calm al cererilor a fost înlocuit, în ultima vreme, de accente disperate. „Dacă situaţia noastră nu va fi rezolvată, singura soluţie este una extremă, disperarea este foarte mare şi riscă să devină incontrolabilă. Sperăm ca autorităţile responsabile să nu ne aibă pe conştiinţă“, este ultimul apel al protestatarilor.

Avertizările protestatarilor nu sunt lipsite de substanţă. În lupta stresantă din ultimii ani cu autorităţileunul dintre protestatari a paralizat, iar un altul a ameninţat că-şi dă foc în faţa Prefecturii Prahova.

Situaţia disperată de la IPCUP Ploieşti a început în urmă cu câţiva ani când, doborât de criză, comenzi tot mai puţine şi un management defectuos, institutul a intrat declin. În loc de proiectele care plasau România pe primele trei locuri din lume ca ţară constructoare şi exportatoare de utilaj petrolier, alături de SUA şi Rusia, la IPCUP au început disponibilizările, s-au acumulat datoriile, iar utilităţile au fost tăiate.

În ciuda promisiunilor venite din partea autorităţilor centrale şi locale, singura r