Despre vicepremierul Liviu Dragnea s-ar putea scrie o mică bibliotecă politică. Tema ar fi “şmecheria” politică dâmboviţeană şi arta supravieţuirii. Liviu Dragnea este rivalul lui Victor Ponta în PSD din postura de preşedinte executiv- asta după ce l-a ajutat în 2010 să preia conducerea partidului.

Dragnea spunea despre Ponta că este “prietenul şi camaradul său”. Ceva însă nu miroase prea bine în relaţia dintre cei doi. Dragnea a acumulat o putere tot mai mare în partid după venirea la guvernare a USL. El controlează cu o mână foarte echipa de baroni ai partidului. Locotenentul său este foarte-inteligentul Marian Oprişan de la Vrancea. Vechiul sistem PSD creat de Adrian Năstase s-a încolonat în spatele vicepremierului. Dragnea deţine importantul minister al Dezvoltării şi Administraţiei şi are pe mână miliarde de euro, dar şi pârghii administrative puternice. Primarii, prefecţii şi şefii de judeţe îi mănâncă din palme...

Cum a reuşit însă un simplu preşedinte de Consiliu Judeţean să ajungă atât de departe în politică este un mister. Departe de a fi un intelectual de cafenea, Dragnea reprezintă viclenia întruchipată. Judeţul Teleorman, fieful lui Dragnea, este unul dintre cele mai sărace şi lipsite de perspective zone ale ţării. Şi asta chiar dacă Liviu Dragnea a condus judeţul nu mai puţin de 12 ani, fiind unul dintre cei mai longevivi baroni locali. În 2000 politicianul făcea parte din Partidul Democrat împărţindu-şi influenţa locală cu Adriean Videanu, fostul ministru al economiei, originar şi el din Teleorman. Imediat după alegeri Dragnea îi trădează pe democraţi şi trece la PSD. Cel care l-a racolat şi i-a fost prim-mentor politic este Miron Mitrea, greul PSD din guvernarea Năstase. Tot Mitrea a fost cel care l-a racolat în partid pe Radu Mazăre, primarul Constanţei. Răducu a devenit apoi prietenul la cataramă al lui Liviuţ. Baronul de Tel