de N. I. DOBRA
17 iulie 2013 22:11
1 vizualizare
A-A+ Nu vă pot spune câte palme am luat de la mama - tata m-a bătut rar, de 2-3 ori, dar sănătos, când credea că trebuie să-şi facă simţită prezenţa de cap al familiei - pentru te miri ce: ori îmi rodeam unghiile, ori savuram ce scoteam din nasul înfundat, ori mă scărpinam între buci (îmi dădea morcov ras, amestecat cu usturoi şi zahăr, iar oxiurii se-nghesuiau la "ieşire", gâdilându-mă insuportabil), ori că alegeam zarzavaturile din ciorbă şi le aruncam în farfuria vecinului, eu rămânând până astăzi adeptul supelor şi zemurilor limpezi etc. Am înaintat în vârstă şi am renunţat la acele apucături mizere, dar nu din cauza palmelor care-mi înroşeau mâinile, ci pentru că... toate la vârsta lor şi ar fi fost culmea să mă întâlnesc cu o iubită, să încep să-mi ronţăi unghiile, să-mi mănânc din nas şi să mă scarpin în cur!
Dar, revenind la lucruri mai, să le zicem, serioase, există deprinderi devenite manii sau superstiţii. Spre exemplu, francezii au prostul obicei - pe care l-am împrumutat şi noi - de a da mâna de câte ori se întâlnesc, defel igienic. (Romanii - cred că v-am mai spus - îl aveau pe "Ave", cu dreapta ridicată, gest copiat şi de Hitler cât a fost în viaţă!). Japonezii au mania fotografiei, toţi având cel puţin un aparat agăţat de gât când pleacă de-acasă. Spaniolii nu renunţă pentru nimic în lume la siesta de după-masa de prânz. Italienii continuă să cultive familia tradiţională, locuind - poate şi pentru a face economie - copiii cu părinţii, cu bunicii, chiar după ce au propriile lor familii, iar mâncarea de bază o constituie spaghetele şi pizza, cu bulionul aferent.
În privinţa superstiţiilor, acestea sunt o adevărată calamitate: să eviţi întâlnirea cu un popă sau călugăr (eu, pe Xenopol, ar trebui să stau tot în casă, că-i plin de sutane negre), să nu pui pâinea invers pe masă, să
