Multă lume se întreabă de ce armata japoneză nu a invadat şi Uniunea Sovietică, având în vedere alianţa pe care o aveau cu Germania Nazistă. Este un lucru cert că germanii au încercat în permanenţă să-i convingă pe militarii japonezi să intre în război contra URSS. În ciuda faptului că şi-au asumat în mod public alianţa, iar germanii aveau păreri foarte bune despre acest acord, între cele două naţiuni a existat foarte puţină cooperare strategică.
Motivele acestei colaborări pe jumătate nu sunt clare. Unul din ele poate fi că, în ciuda admiraţiei faţă de poporul japonez, naziştii nu era încântaţi de o alianţă cu o naţiune non-ariană, Goebbels fiind unul dintre cei mai vocali în această privinţă.
Totuşi, se pare că eşecul aducerii Japoniei în război cu Uniunea Sovietică a fost o greşeală a viziunii strategice germane. Hitler e considerat unul din vinovaţi, din pricina „miopiei” sale tactice, fiind incapabil să observe ansamblul global politic, dar şi din cauza dorinţei de a înfrânge URSS de unul singur.
O posibilă propunere concretă din partea naziştilor n-ar fi fost acceptată aşa de uşor. Puţine persoane din cercurile înalte ale administraţiei japoneze ar fi ascultat o asemenea propunere – în special ministrul de externe Matsuoka –, dar majoritatea care nu dorea o astfel de implicare a prevalat. Marina imperială a fost unul dintre oponenţi, ea dorind să aplice doctrina strategică Nanshinron – expansiunea navală înspre sud –, în detrimentul doctrinei Hokushin – baze navale pentru avans spre nord si vest.
Mai trebuie menţionat un lucru: japonezii avea deja experienţă de luptă cu sovieticii. În august 1939, înainte de invazia nazistă a Poloniei, armata japoneză a fost înfrântă de mareşalul Jukov în timpul bătăliilor de la Khalkhin Gol, în Mongolia estică. Era o experienţă pe care nimeni nu dorea s-o repete.
Multă lume se întreabă de ce
