Înainte de miezul nopţii al lui Richard Linklater şi Nu al lui Pablo Larraín, cele mai interesante filme care rulează luna aceasta în cinematografele româneşti, au în comun faptul că încheie două trilogii: una despre două personaje urmărite la diferite vîrste, alta despre o epocă privită în diverse momente importante. Chiar dacă există şanse ca, peste cîţiva ani, trilogia (nord-)americanului Linklater avîndu-i ca protagonişti pe scriitorul (tot nord-)american Jesse Wallace (interpretat de Ethan Hawke) şi pe activista franţuzoaică Celine (Julie Delpy), aflaţi de fiecare dată într-un alt colţ al lumii, sau cea a (sud-)americanului Larraín dedicată regimului totalitar al generalului chilian Augusto Pinochet (1973-1990) – dictator care apare în filme doar în imagini de arhivă – ar putea deveni cvadrilogii, cred că prezenţa simultană pe marile ecrane autohtone a celor două filme amintite reprezintă un moment oportun pentru a discuta despre prezentul şi viitorul unor asemenea serii „de autor“, opuse francizelor care produc blockbuster-uri pe bandă rulantă.

Criza amoroasă din Grecia În vara lui 1994, Jesse şi Celine, ambii la 23 de ani, se cunosc într-un tren. El vine de la Madrid, unde şi-a lăsat fosta iubită, şi trebuie să ia avionul de la Viena pentru a reveni în Texasul natal. Ea a fost la Budapesta, unde şi-a vizitat bunica, şi se întoarce la Paris. Cei doi îşi vorbesc şi, încetul cu încetul, se îndrăgostesc. El o convinge să coboare şi ea în Viena, pentru a petrece împreună orele nocturne care îl despart de zbor. La despărţire, îşi promit să se reîntîlnească după şase luni, tot în capitala austriacă. Aşa se încheie Înainte de răsărit (Before Sunrise, 1995), primul film din trilogia lui Richard Linklater. Urmează Înainte de apus (Before Sunset, 2004), în care, după nouă ani, Jesse vine la Paris pentru a-şi lansa primul roman, în care e vorba despre întîln