Meseria de politician este cea mai rîvnită pe piaţa muncii din România, pentru că vedem cu toţii că ea reprezintă cheia îmbogăţirii rapide a truditorilor din politică.

Pornind de la cartea lui Lucian Boia "De ce este România altfel", e legitim să ne întrebăm şi noi de ce şi prin ce politicienii români sînt altfel decît aceia din democraţiile occidentale sau chiar mai apropiate de noi.

Politica în România a devenit tot mai mult o afacere de familie şi a grupurilor de interese legate ombilical prin puterea banilor şi a influenţelor în atribuirea unor funcţii. Din "cel mai cinstit guvern pe care l-a avut România", aşa cum l-a numit Victor Ponta, au fost nevoiţi să plece, într-un an, peste zece miniştri sau secretari de stat pe motiv de incompatibilitate sau conflict de interese.

Ultimul dintre ei, ministrul Transporturilor Relu Fenechiu, a demisionat în urma condamnării săptămîna trecută la cinci ani de închisoare cu executare şi la trei ani de interzicerea unor drepturi civile. E drept că sentinţa nu este definitivă şi că abia la recursul care va fi judecat de completul de cinci judecători de la ÎCCJ va fi stabilită sentinţa finală. Pînă atunci însă, Fenechiu rămîne parlamentar şi vicepreşedinte al PNL. Prezumţia de nevinovăţie este lozinca cu care defilează liberalii pentru a-i mai lăsa lui Fenechiu suficient spaţiu de manevră în feuda baronilor ieşeni şi nu numai.

În actualul parlament peste douăzeci de aleşi ai poporului au dosare penale. Unii dintre ei au fost condamnaţi definitiv la închisoare cu suspendare, dar fără interzicerea drepturilor electorale (de a alege şi de a fi ales). Aceşti parlamentari condamnaţi penal îşi execută aşadar pedepsele în Parlamentul României, ei fac legi pentru popor.

Iar noi sîntem cu toţii părtaşi la acest "vid legislativ" care protejează penalii din parlament. De ce societatea civilă nu pr