Iti mai amintesti de Dl. Goe, al lui Caragiale, copilul obraznic imbracat in mariner, dar pe care mamitica, mam'mare si tanti Mita il vedeau... „lucru mare… de destept”?
Copilul obraznic: cine are nevoie de un „Dl Goe”?
Ce urat! Un copil obraznic, un model de cum nu trebuie sa fie un micut! Iar mama, bunica si matusa lui - un simbol al ridicolului, prostului-gust si nepriceperii in ale educatiei. Ar putea cineva sa fie incantat de asemanarea cu aceste personaje? Mai mult ca sigur, nu. Atunci, sa luam aminte si sa evitam re-crearea situatiilor care l-au facut celebru pe Dl Goe pentru proasta lui crestere.
10 greseli pe care le fac parintii In vizita (cu un copil obraznic)
Sa deschidem usa salonului. Gazdele stupefiate privesc cum copilul tau, baietelul de nici 4 ani, e pornit sa cotrobaie cu hotarare prin toate sertarele la care ajunge, sa ia cate o prajitura de pe farfurie si sa o azvarle in cainele terorizat deja de el, sa smulga petalele florilor pe care tocmai le-ati oferit prietenilor vostri... Si asta nu e tot, permanent intervine in discutia adultilor, pune intrebari sacaitoare, ii ingana pe cei mari, se stramba si, fara nici o jena, isi permite sa adreseze gazdelor tot felul de calificative care nu au nimic nostim sau magulitor.
.. Paradoxal, tu, extaziata, spui: „Vedeti ce destept este?! E curios sa vada, sa stie tot!!!” Atentie! Copil rasfatat!
Daca il recunosti cumva in acest copil obraznic pe micutul tau, inseamna ca deja l-ai rasfatat prea mult, ca deja el nu mai stie unde sunt limitele propriului comportament. Poate ca, din dorinta de a-i da frau liber personalitatii lui in formare, l-ai lasat sa faca si sa spuna mereu ce vrea el, poate ca de teama sa nu-i ingradesti imaginatia si curiozitatea nu-i atragi niciodata atentia asupra tendintelor lui de... a sari calul.
Ce sa nu faci! Nu mai
