Emil Cioran a ajuns motiv de dispută comercială. Eugen Simion, printr-o fundaţie care lucrează pentru şi cu Academia, a publicat opere de Emil Cioran fără acordul deţinătorilor de drept de publicare (spune HUmanitas). Editura lui Gabriel Liiceanu a trimis un comunicat războinic prin care anunţă că cere distrugerea cărţii de “Opere”. Toată povestea e aici.

Eugen Simion a avut un acord de la văduvă lui Aurel Cioran, Eleonora. Liiceanu spune că el are absolut toate drepturile pentru opera în română pentru că le-a cumpărat de la Centre National du Livre (pentru textele în franceză au drepturile cei de la Gallimard). Aşteptăm justiţia să se pronunţe.

Eu vroiam doar să vă aduc aminte că nu doar Liiceanu e apărătorul neînduplecat al operei lui Cioran – atît de bună producătoare de bani şi prestigiu în ultimele două decenii -, ci se bazează pe ceva. Pe o divizie de apărători neînduplecaţi francezi, de exemplu. Mi-am adus aminte cum o iubită a lui Cioran a vrut să publice nişte scrisori (a şi reuşit în Germania) dar şi ea şi editorul au pierdut procesul intentat de Gallimard (o ediţie a apărut şi în România la Editura Est, dar cu 8 scrisori cenzurate). De ce-mi amintesc episodul? Pentru că nu doar francezii, ci şi Liiceanu au sărit pe această doamnă şi au făcut-o praf, că vrea să se împăuneze cu aventurile ei cu gînditorul. Liiceanu a ştampilat-o rapid “capră metafizică”.

Procesul l-am pierdut, eu si editorul Weidle. Dar, formal, nu editura pariziana Gallimard este cea care a intentat aceasta actiune juridica, ci initiativa i-a apartinut lui Yannik Guillou. Fireste, banuiesc ca Gallimard se afla in spatele acestui domn Guillou. In urma deciziei judecatoresti, opt scrisori din cartea mea au primit interdictie sa figureze in editia germana, asa ca tirajul a fost retras cu forta de pe piata. Eu am primit dreptul sa ma pot referi doar indirect la acele opt epi