de N. I. DOBRA
21 iulie 2013 22:45
0 vizualizari
A-A+ Sunt scriitori care mor la bătrâneţe, fără să cunoască satisfacţia câştigării unui premiu pentru opera lor. Ei bine, sibianca Alina Ioana Bako (n. 1980) a obţinut două pentru teza sa de doctorat, devenită volum "Dinamica imaginarului poetic. Grupul oniric românesc" (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012), din partea Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, respectiv a Filialei Sibiu a aceleiaşi uniuni de creaţie.
Conform dicţionarului, "oniric" este un termen livresc, însemnând "care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau a unor halucinaţii". Nu-i chiar aşa, dar definiţia acoperă în parte noţiunea. A existat în literatură şi artă, în general, un asemenea curent, înrudit cu suprarealismul. Alina Ioana Bako şi-a ales spre analiză cinci dintre scriitorii români care s-au "aliniat" acestui curent: Leonid Dimov (1926-1987), Daniel Turcea (1945-1979), Virgil Mazilescu (1942-1984), Emil Brumaru (n. 1939), Vintilă Ivănceanu (n. 1940), deşi, la fel de bine putea să-i ia în colimator pe Dumitru Ţepeneag (n. 1937) - care declara recent că el ar fi liderul şi teoreticianul grupării - Iulian Neacşu (n. 1941), Florin Gabrea (n. 1943), Sorin Titel (1935-1985), Virgil Tănase (n. 1945, a nu se confunda cu Stelian Tănase, papagalul ăla care se ascultă vorbind la televizor).
Într-un soi de postfaţă, autoarea se explică: "(...) Devenind o formă de subversiune estetică, grupul oniric reprezintă o nişă în literatura română. O izbucnire care nu a schimbat fundamental cursul, dar care a însemnat o poetică eterogenă, coerentă. Textul se organizează ca artificiu imagistic, se verbalizează prin rafinament şi artizanatul cuvântului (...) Opera lui Leonid Dimov se distinge prin spontaneitate, hibriditate, consecuţie, abordarea obiectelor din punct de vedere estetic (...) poetul stăpânind atât forma cât şi c