A fi antreprenor sau manager vine la pachet cu responsabilitatea de a fi lider, de a forma și coordona o echipă, și mai ales de a crea valoare împreună cu aceasta. De altfel, echipa, și mai exact chiar primul follower, definește poziția de lider, oferindu-i puterea.
De aici, atașamentul pe care orice manager trebuie să îl aibă pentru cei care cred în el și îl urmează, nu din obligația dată de o funcție, ci din convingerea că sunt în echipa câștigătoare. În vizitele în liceele și facultățile care au făcut de-a lungul timpului parte din programele pe care le coordonăm am observat multe lipsuri în ceea ce privește cultura de leadership, dar mai ales o lipsă totală a culturii de follower. Această poziție este considerată uneori chiar peiorativă, pentru că tinerii nu înțeleg că inclusiv liderii trebuie să își asume în anumite momente și rolul de follower, sau că majoritatea liderilor au fost înainte followeri, și au învățat din acea experiență. De mult ori, managerilor și antreprenorilor le place să creadă că fac orice mai bine decât ceilalți, când, de fapt, modele mai avansate de business arată că o echipă mai diversă, cu mai multe caracteristici și inițiative este cu un pas mai aproape de succes.
Un lider trebuie să se gândească la fiecare angajat în parte ca la un nucleu care poate genera noi idei, conținut nou, pornind de la valorile companiei, dar adăugând un plus de valoare care ține de factorul personal, individual. Însă cum se comportă un lider cu angajații săi? Îi ține la adăpost de orice decizie riscantă, îi sancționează de fiecare dată când fac un pas în afara șablonului impus de “cultura organizațională”, îi învață să fie mici versiuni ale sale sau îi împinge către a se dezvolta în linia propriei personalități?
„Courage is what it takes to stand up and speak; courage is also what it takes to sit down and listen.” Win
