Una dintre emisiunile Tv pe care le urmăresc cu o statornicie de aproape 45 de ani este Viaţa satului, realizată de ziarişti unul şi unul în ceea ce priveşte profesionalismul lor.

Sunt oamenii care, în documentare, văd şi află realitatea agriculturii noastre din lanurile de cereale, din complexele zootehnice, din silozurile de păstrare a producţiilor şi din fabricile de procesare.

Câţiva dintre ziariştii care şi-au făcut debutul în TVR, la Viaţa satului (prima emisiune a avut loc în anul 1968), fac această meserie şi astăzi. Şi o fac cu pricepere. Cu acelaşi profesionalism mai sunt realizate emisiunile Ferma, la TVR2, şi Agrikultura, la B1tv. De ceva vreme, în dezbateri, ele au trecut în sumar şi tema camerelor agricole.

Sunt mai bine de opt ani de când autorităţile statului, Guvernul şi Parlamentul în primul rând, încearcă să înlocuiască vechile structuri agricole, de sorginte comunistă, cu altele noi, conforme economiei capitaliste. O astfel de structură, aşteptată atâta amar de vreme de fermieri, este CAMERA AGRICOLĂ.

Înfiinţarea camerelor agricole la nivel naţional, judeţean şi zonal (local) s-a aflat atât în programul de guvernare al PSD, în perioada 2001-2004, cât şi al Alianţei DA şi al Guvernului BOC.

Miniştrii care au deţinut portofoliul Agriculturii în această perioadă, fie că s-au numit Ilie Sârbu, Petre Daia (ambii PSD), Gheorghe Flutur, Dan Motreanu şi Decebal Traian Remeş (PNL), Dacian Cioloş (independent), Valeriu Tabără şi Stelian Fuia (PDL) păreau a fi determinaţi să pună în practică un asemenea proiect.

Nu au reuşit să vadă cum lucrează aceste camere , deşi unii dintre ei au fost foarte aproape. Părea să reuşească Gheorghe Flutur. I-am văzut proiectul de lege încă din 2005.

Dar liberalii din jurul premierului Tăriceanu nu l-au sprijinit. Mai mult de atât: l-au scos din guvern. Părea să reuşească Dacian Ciolo