Plecarea lui Fenechiu de la Ministerul Transporturilor, în urma previzibilei sale condamnări în Dosarul „Transformatorul”, pare să fi fost doar începutul problemelor pentru Victor Ponta, şi nicidecum sfârşitul lor.

Într-o mişcare cel puţin neinspirată, premierul a decis să-şi asume interimatul la Transporturi, pe o perioadă foarte scurtă, credea el, deşi, acum, dacă ne uităm retrospectiv la mutările politice din ultimele zile, pare să fi fost singurul care a crezut acest lucru.

Socoteala de acasă a lui Ponta nu s-a potrivit, în mod evident, cu cea de la CFR Marfă a lui Băsescu. Şi astfel, premierul a căzut în capcana “interimatului de 45 de zile”, pe care ar fi putut-o uşor evita dacă ar fi avut pregătit imediat un înlocuitor valabil pentru Fenechiu.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat, Băsescu a speculat rapid această “pleaşcă” nesperată, declanşând atacul pe mai multe direcţii, în paralel.

Mai întâi, propunerea cu care USL a venit în cele din urmă pentru portofoliul Transporturilor, fostul ministru liberal Ovidiu Silaghi, i-a oferit preşedintelui suficientă muniţie pentru a tergiversa lucrurile. Silaghi a avut ceva probleme cu ANI, care, chiar dacă aparent s-au rezolvat, l-au lăsat vulnerabil faţă de o acţiune juridică pe linia incompatibilităţii şi, în plus, i-au afectat deja imaginea publică, încă înainte de a fi numit.

În al doilea rând, privatizarea CFR Marfă, una dintre cele mai importante pe care le-a făcut vreodată statul român, fiind vorba de o societate strategică, nu este încă finalizată, chiar dacă există un câştigător. Contractul nu este încă semnat, deşi atât Ponta, cât şi Antonescu, s-au grăbit să ridice în slăvi “reuşita” lui Relu Fenechiu. Acum, premierul, prins în capcana interimatului, este “invitat” de Băsescu să semneze contractul de privatizare şi să şi-l asume astfel în mod direct, atât ca ministru, cât şi politic. @