Cititorii noştri îşi iubesc ţara! Cea mai frumoasă campanie ”Adevărul” – ”125 de locuri pentru care iubim România” este tot mai bogată. Focşăneanca Nicoleta Costianu ne-a scris impresiile sale despre o excursie într-un loc special din Bucovina, mănăstirea Voroneţ. O descriere minunată, pe care v-o dăruim.

"Imaginea mănăstirii Voroneţ este probabil una din amintirile cele mai dragi care cu siguranţă va reveni şi în ultimele clipe ale vieţii, când se spune că îţi vezi toată viaţa trecând pe dinaintea ochilor.

Mănăstirea Voroneţ, deosebită prin picturile sale exterioare realizate de călugări anonimi, se spune că e biblia povestită în imagini pentru cei de demult care nu ştiau carte şi pentru cei de azi care ştiu carte şi dedică, din păcate, din ce în ce mai puţin timp cititului, dar a căror suflet abia aşteaptă să se înfioare în fata frumosului, sacrului.

Culoarea de fond, atât de specială, magică, a cărei formulă s-a pierdut, poartă în ea, combinate în proporţii neştiute, nuanţa tainică, albastră a unei inimi pline de-o iubire neîmpărtăşită poate, piatra de lapis lazuli ori azurit de la cercelul pierdut în iarbă de o micuţă bucovineanca cu păr bălai , lacrimi picurate peste cartea de rugăciuni, seninul din cerul Bucovinei, praf de stele presărat de îngeri peste acest loc binecuvântat, verde din speranţele şi şoaptele de iubire risipite prin iarbă şi păduri. E albastrul nostru de Voroneţ la fel de celebru că roşu Titzian sau verde Veronese. Întreaga pictură exterioară te fascinează şi-ţi captează atenţia cu o poveste tainică, o pildă de dezlegat dar cu adevărat spectaculos este peretele de apus care prezintă Judecata de Apoi, care datorită compoziţiei pe 4 registre, amplorii, a făcut ca această pictură să fie comparată cu capela Sixtină de la Vatican.

Vizitatori, pelerinii, i-au atins picturile, cu frunţile grele de gânduri, în rugăciuni pline de