Prin tradiţie, prazul (Allium porrum) are o istorie de mai bine de 4000 de ani. În timp, terapeuţii au descoperit numeroasele virtuţi medicinale ale gustoasei legume.
Există dovezi certe că asirienii, chinezii şi egiptenii apreciau populara legumă atât pentru valoarea culinară, cât şi pentru cea terapeutică. Istoricul Herodot, poetul şi rapsodul Homer sunt alte personalităţi legendare, care au precizat în scrierile lor cât de valoros este prazul pentru sănătatea omului.
Şi faraonul Keops a lăudat virtuţile legumei într-o manieră originală : în semn de preţuire, el îi recompensa pe cei mai viteji războinici ai săi, oferindu-le mănunchiuri de praz. În schimb, Plinius cel Bătrân semnala în cartea sa „Istoria naturală", că împăratul roman Nero îşi îngrijea vocea consumând praz în anumite zile în fiecare lună. În timp, Hippocrate, cel mai vestit medic al Greciei Antice, considerat părintele medicinei, semnala că, datorită efectelor emoliente, expectorante şi pectorale, testate în timp de mii de bolnavi, prazul aduce o varietate de beneficii organismului.
Prazul conţine numeroase elemente nutritive cu proprietăţi vindecătoare : vitamine (A, C, E, Complexul vitaminic B), hidraţi de carbon, precum şi minerale : fier, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, mangan, siliciu şi zinc. .Frunzele verzi sunt foarte bogate în caroten şi conţin de două ori mai multă vitamina C, decât partea albă a legumei.
De asemenea, această „Vedetă vegetală" este o bună sursă de potasiu. Datorită proprietăţilor terapeutice, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, precizează : „Recomand terapia cu praz suferinzilor cardiaci, renali, hepatici şi reumatici. Prazul reduce nivelul colesterolului „rău", combate retenţia de apă din ţesuturi şi acidul uric, fiind un tonic pentru sistemul nervos.
O cură cu sirop din praz face minuni: descongestionează sistemul respirator, fiind bene