Recenta vizita la Chisinau a presedintelui Basescu a repus abrupt pe tapet problema revenirii Basarabiei la tara mama.
Un lucru care ar fi trebuit sa se intample ceva mai de multisor, adica pe undeva pe la 1989, daca cei (cel) care au confiscat Revolutia romanilor n-ar fi dorit sa fie mai culanti decat era necesar cu fostii stapani si mentori de la Kremlin.
Cu adevarat, Unirea s-ar fi putut realiza in atmosfera efervescenta a podurilor de flori, care exprimau exact ceea ce simteau romanii de pe ambele maluri ale Prutului si care nu erau, asa cum s-a cautat apoi sa se acrediteze, doar entuziasme frivole, circumstantiale schimbarilor in curs din cele doua spatii romanesti. Mai ales ca ursul rusesc era inca intr-o prelungita slabiciune si hibernare.
De ce s-a stins acel entuziasm, la fel de fara veste, precum s-a nascut? Pentru ca propaganda ostila din stanga, dar si din dreapta Prutului a intrat in actiune, exact asa cum prescriau manualele consacrate ale instrumentelor comuniste de diversiune si dezinformare. Iar puterea acestora nu trebuie deloc desconsiderata.
Au fost pe data resuscitate fantosele sovietismului biruitor despre "ocupatia" romaneasca din Basarabia, despre asa-zisele fapte abuzive si brutale comise de administratia din respectiva perioada, ignorarandu-se adevaratele abuzuri ale adevaratilor ocupanti, deportarile in masa ale basarabenilor, decimarea intelectualitatii, declasificare limbii romane, botezata ad-hoc, "moldoveneasca" la statutul de limba cel mult casnica si reducerea culturii nationale la un folclorism de ocazie.
Am fost apostrofat personal de rusofonii din zona atunci cand am incercat sa comunic in limba zisa oficiala a republicii cu pilduitorul caz: "Vorbeste ca oamenii!" Adica, ruseste. La Chisinau si in alte locuri din Basarabia.
Din pacate, cozi de topor s-au gasit
