Nu ştiu cum procedaţi dumenavoastră când vă vine pofta de o tocăniţă de bureţi de pădure pe care, din lipsă de timp, nu aţi avut cum să mergeţi, ca să-i culegeţi, dar la mine treaba asta se rezolvă întotdeauna cu succes.
Nu trebuie decât
să mă întâlniesc cu inşi, plecaţi cu noaptea-n cap, care, pe la zece-un'şpe, coboară de pe munte cu plasele sau coşurile pline cu bureţi de toate felurile. Ieri, bunăoară, mi-a ieşit în cale domnul Constantin Berbecaru, însoţit de un prieten al dumnealui. Omul ţinea în mână o pitoancă uriaşă de care avea mare grijă. "E de a II-a", mi-a precizat omul şi, fiindcă nu înţelesesem, tot dumnealui a fost cel care m-a lămurit: "De calitatea a doua, adică, pentru că are galben dedesubt".
Domnul Constantin Berbecaru
era sigur că ciuperca lui are un kilogram. Asta, fiindcă o comparase, cu ochiometrul, cu altele, puţin mai mici, pe care le culesese de curând.
L-am întrebat cam cât speră că ia pe ea "la centru" şi i-am oferit peste preţul de acolo. Omul a fost de acord şi m-a întrebat dacă, în condiţiile astea, nu vreau să-i cumpăr şi ciupercile din plasă. De ce nu? i-am zis, apoi am bătut palma şi i-am plătit. Ne-am despărţit mulţumiţi, eu că aveam bureţi pentru tocană plus de pus la congelator, iar el, că s-a făcut cu bani fără să mai fi bătut drumul până la centrul de achiziţie.
Nu ştiu cum procedaţi dumenavoastră când vă vine pofta de o tocăniţă de bureţi de pădure pe care, din lipsă de timp, nu aţi avut cum să mergeţi, ca să-i culegeţi, dar la mine treaba asta se rezolvă întotdeauna cu succes.
Nu trebuie decât
să mă întâlniesc cu inşi, plecaţi cu noaptea-n cap, care, pe la zece-un'şpe, coboară de pe munte cu plasele sau coşurile pline cu bureţi de toate felurile. Ieri, bunăoară, mi-a ieşit în cale domnul Constantin Berbecaru, însoţit de un prieten al du
